Sunatoarea este un remediu pentru 80 de afectiuni.

Sunătoarea este un remediu pentru 80 de afecţiuni

Sunătoarea are proprietăţi sedative, antiseptice, astringente, antiinflamatoare, vasodilatatoare şi cicatrizante. Însă cea mai populară proprietate terapeutică a acestei plante rămâne cea de antidepresiv.
Cantităţi impresionante de sunătoare sunt folosite anual pentru prepararea medicamentelor care tratează cele mai frecvente boli răspândite pe mapamond : depresia, afecţiunile cardiace, insomniile, hipertensiunea arterială, obezitatea şi tendinţa de îngrăşare.

Fitoterapeuţii din Europa, Statele Unite, China şi din Japonia apreciază însă, că atât intern, cât şi extern, pojarniţa, aşa cum i se mai spune plantei în popor, demonstrează virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 80 de afecţiuni începând cu cele hepatice şi cu cele gastrice şi până la cele respiratorii.

Sunătoarea este o adevărată farmacie. În compoziţia plantei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic, saponinele, colina, rutina, uleiul volatil, galactoza, substanţe care îi atribuie numeroasele calităţi terapeutice.

Combate depresia şi tulburările de somn

Tratamentele cu preparate de sunătoare (infuzie şi tinctură) sunt eficiente în bolile sistemului nervos, datorită efectului antidepresiv şi sedativ produs de hiperforină, o substanţă prezentă în compoziţia plantei. Cura cu infuzie (câte două căni pe zi, consumate într-un interval de două-trei luni) acţionează foarte bine asupra persoanelor cu stări depresive. Efectele tratamentului se pot observa după primele trei săptămâni de cură.

Tinctura de sunătoare combate astenia, insomnia, somnul agitat şi somnambulismul. Se iau câte 15 picături pe zi, diluate în ceai sau în apă, în trei tranşe. 

Cura cu tinctură de sunătoare durează minimum 21 de zile şi este salvatoare pentru cele patru tipuri de depresii: depresiile reactive, cauzate de evenimente neplăcute pacientului, depresii biologice (uneori moştenite), depresiile psihiatrice, cauzate de pierderea contactului cu realitatea şi depresiile hibernale, specifice sezonului rece, când lumina naturală este redusă ca durată şi ca intensitate.

Previne îngrăşarea pe fond nervos

Terapia pentru combaterea îngrăşării pe fond emoţional urmăreşte pierderea kilogramelor care se acumulează din cauza unor evenimente neplăcute sau a unor probleme stresante în carieră. În acest caz, se recomandă infuzia combinată de sunătoare.

Aceasta se prepară dintr-un litru de apă, în care se pun la macerat patru linguri de plantă. După opt ore, preparatul se filtrează şi se lasă deoparte. Planta rămasă după filtrare se fierbe într-o jumătate de litru de apă vreme de cinci minute şi, după răcire, se strecoară. În final, cele două extracte se amestecă, iar infuzia obţinută se bea în mai multe reprize, cu 30 de minute înainte de mesele principale.

Tratamentul trebuie urmat timp de patru săptămâni, iar după o pauză de o lună se poate repeta.

Este aliata sistemului digestiv 

Efectele antiseptice, antiinflamatoare şi astringente ale curei cu infuzie şi cu tinctură de sunătoare se constată în cazul afecţiunilor hepatice (hepatită cronică şi acută, ciroză, ascită, degenerarea celulei hepatice, dischinezie biliară). Se iau câte 10 picături de trei ori pe zi, timp de 21 de zile. În tratamentul cu tinctură se recomandă şi consumul unui ceai de sunătoare în fiecare zi, o baie la picioare seara şi o baie generală cu infuzie, pe săptămână. De asemenea, sunătoarea combate gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal, crampele stomacale, viermii intestinali şi lipsa poftei de mâncare. În astfel de afecţiuni se recomandă câte trei ceaiuri pe zi sub formă de infuzie combinată de sunătoare.

Tratează afecţiunile cardiovasculare

Terapia cu sunătoare s-a dovedit foarte eficientă în afecţiunile cardiovasculare (hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi circulatorie), dar şi în artrita obliterantă, în varice şi în ulcere varicoase. Se consumă câte o jumătate de cană de trei ori pe zi, un interval de o lună.

Are şi contraindicaţii.

Cea mai importantă contraindicaţie la folosirea preparatelor cu sunătoare se adresează bolnavilor care folosesc medicamente de sinteză contra depresiei, insomniei, anxietăţii, epilepsiei şi contra infecţiei cu HIV. Alergia la sunătoare apare sub formă de dureri gastrice şi de erupţii cutanate.

La începutul terapiei cu sunătoare, aceşti bolnavi trebuie să folosească doar o zecime din doza normală, iar cantitatea se creşte progresiv, la recomandarea specialistului.

De asemenea, există şi alte reacţii adverse, cum ar fi sensibilitatea excesivă a organismului la lumina solară. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunătoare nu trebuie să se expună la soare între orele 11şi 18. Expunerea prelungită la soare în timpul sau imediat după un tratament cu sunătoare este periculoasă, deoare provoacă fotodermie. 

Această hipersensibilitate se manifestă prin înroşirea pielii, prurit, tumefieri cutanate, prin umflarea pleoapelor şi a buzelor.

Brusture - Spondiloza cervicala

Brusture pentru spondiloza cervicală

Un remediu din popor recunoscut pentru pentru calităţile sale deosebite în tratarea spondilozei este brusturele. Acesta are proprietăţi detoxifiante, hipoglicemiante şi antibacteriene de excepţie, spun specialiştii în fitoterapie. De la diabet, tulburări hepatobiliare, boli reumatice sau infecţioase şi până la probleme de natură dermatocosmetică, toate pot fi atenuate cu ajutorul remediilor din brusture.

Mai mult, este dovedit faptul că brusturele are şi proprietăţi antioxidante şi antitumorale, protejând organismul de efectele nocive ale radicalilor liberi şi, implicit, de cancer. Cunoscut încă de pe vremea dacilor, brusturele sau captalanul este una dintre plantele tămăduitoare, în principal datorită acizilor cafeoilchinici pe care îi conţine.

Denumirea ştiinţifică a brusturelui este Arctium lappa, care în traducere din limba greacă ar însemna „labă de urs”, asemănare pe care o găsim la forma frunzelor plantei. Brusturele conţine o serie de principii active cum ar fi insulina, săruri de potasiu, ulei volatil şi substanţe antimicrobiene, care îi conferă proprietăţi vindecătoare pentru o multitudine de afecţiuni. Acesta trăieşte doar doi ani, în primul an dezvoltânduşi sistemul de rădăcini şi frunze, pentru ca în al doilea an să facă flori şi fructe, după care moare.

Planta este bună de recoltat când se apropie de un an, astfel încât să nu aibă încă formată tija floriferă. Frunzele, care se întrebuinţează crude, se pot culege oricând, iar cele care se usucă se vor aduna în lunile iunie-august, înaintea înfloririi. Fructele se recoltează doar când sunt bine coapte şi se usucă în locuri suficient de aerisite natural. Cum facem Se ia o frunză de brusture lat, Petasites officinalis, care creşte din primăvară şi până toamna pe maluri de râuri şi de pâraie, pe sub umbra umedă, de păduri.

Frunza proaspăt culeasă se pune seara înainte de culcare să stea 10-15 minute în spirt medicinal (albastru), până când se impregnează bine. Se pune pe ceafă o pânză subţire, peste care se aplică frunza bine scursă, peste ea se adaugă o altă pânză şi se fixează bine pe ceafă. Se poate fixa şi cu un batic legat la spate pentru ca frunza să nu alunece. Se ţine până dimineaţa. Tratamentul nu trebuie să depăşească 4-6 zile la rând. Acest tratament este bun şi pentru discopatia lombară şi pentru reumatism. Acest remediu este la îndemâna oricui, iar efectele benefice se fac simţite şi asupra stării sufleteşti a celui care suferă de această afecţiune